Skydive

De ce aţi ales ca nume al formaţiei voastre: „Skydive”? Ce semnificaţie are?

Ca orice trupă, ne-am gândit la un nume care să susţină muzica pe care o cântăm. Apoi e vorba de publicul căruia ne adresăm. Avem şi o filosofie a numelui: „Skydive e un sport extrem al spiritului, o forţare a limitelor în care ne blochează confortul pe care l-am adoptat când am decis că un loc pe o bancă e suficient să ne asigure trecerea cu succes prin credinţă. Eliberarea completă nu stă în prezenţa echilibrului, a staticului, ci în absenţa lui. E senzaţia permanentă de mişcare, de a face ceva.  Viaţa poate fi un salt din avion fără paraşută, pentru că întâlnirea cu pământul e inevitabilă. Contează deci ce faci când eşti  în aer”.

Cum v-aţi format ca echipă? Ştim că sunteţi din mediul creştin, dar sunteţi din aceeşi biserică? Cine a fost cu iniţiativa?

Cred că lucrurile s-au potrivit de la sine. Ştii? Că piesele alea de la Tetris care vin şi se îmbină la fix.  Skydive este reţeta cu următoarele ingrediente: Beni Andreica (chitară bass), Gratian Silaghi (tobe), Radu Şerban (chitară electrică), Paul Bara (clape) şi Nicu Cioară (vocal). Noi am început prin a cânta în serile dedicate studenţilor, organizate de Biserica Baptistă nr.1 din Cluj (unde majoritatea suntem parte) şi ne-am gândit să nu ne limităm la cântecele compuse de alţii. E mult mai puternică experienţa  (muzicală sau lirică) care porneşte din interiorul tău  decât cea pe care o preiei şi încerci să te identifici cu ea.  Aşa că am început câteva creaţii proprii care ne-au dat ulterior o motivaţie bună în a continua. Asta ar fi în ceea ce priveşte iniţiativa artistică. Organizatoric vorbind, ideea de trupă a pornit de la Radu, care a încercat să folosească pentru Skydive experienţa acumulată prin colaborarea cu artişti ca Trei Doi Unu, Contrast, Wana, etc. Putem spune însă că succesul formulei a fost asigurat de atitudinea personală a tuturor membrilor, care au ajuns să înţeleagă că e uşor să începi dar e greu să menţii.

V-aţi iniţiat în muzică prin parcurgerea unor cursuri din acest domeniu?

Într-un fel sau altul toţi am venit în trupă cu nişte cunoştinţe acumulate fie în şcoli, fie la modul liber, prin ascultare şi practicare. Dar ca să nu ne punem pe toţi pe acelaşi calapod, putem spune că Graţian, toboşarul trupei, este cel mai şcolit muzical cu liceul şi conservatorul terminat, cu vioara în mână. Cu toate că nu putem folosi lucrul ăsta în avantajul nostru atât cât ne-am dori, pentru că el preferă tobele. Mai suntem câţiva cu liceul de muzică la activ. Oricum, fiecare îşi petrece din timpul personal împreună cu instrumentul lui, şi noi considerăm asta cea mai importantă modalitate de a te menţine, muzical,  în formă.

Care este scopul principal al vostru prin formarea acestei trupe de muzică?

Ne place să cântăm pentru că astfel putem mai uşor să-i facem pe oameni să asculte ce avem de spus.  Deşi nu sunt multe de zis pentru că Biblia spune totul, noi doar subliniem nişte rânduri cu markerul verde, din cele care ni se par mai actuale.  Cu toate filmele astea hollywoodiene care speculează latura spectaculoasă a sfârşitului lumii, ai putea zice că suntem în trend, însă pe noi ne interesează perspectiva lui Dumnezeu asupra acestor lucruri.

Pe ce criterii aţi ales acest stil de muzică?

Primul este că acest gen ne ajută să fim elocvenţi în ceea ce vrem să comunicăm.  Ne ajută să fim înţeleşi de oamenii pe care-i întâlnim la concerte.  Apoi am considerat că ceea ce se cântă acum în România, în muzica creştină, e cam unidirecţional.  E un  singur „curent” care i-a prins aproape pe toţi şi care nu prea lasă loc altor genuri (din perspectiva audienţei).  Am vrut deci să susţinem o alternativă.  Apoi ar mai fi  influenţa muzicii pe care o ascultăm fiecare în particular şi care şi-a pus amprenta asupra pieselor noastre.

Versurile cântecelor sunt originale, sau sunt preluate şi de la alţi compozitori?

Daca te referi la EP-ul  „ON AIR” şi la album, toate cântecele sunt creaţiile noastre.  Asta este, dacă vrei, şi un mod de protest faţă de atitudinea de „preluare” amintită mai sus.  Există foarte puţină substanţă autohtonă în muzica creştină, pentru că puţini sunt acei care mai stau să experimenteze creaţia. Cântecul face parte din tine şi din timpul petrecut cu tine însuţi. Cu cât îl şlefuieşti mai mult în sufletul tău, cu atât va ieşi mai strălucitor. Dacă acest timp nu mai există, vom asculta doar „instant music”, adică din ăia care o iei, o diluezi rapid cu apă şi o consumi cu uşurinţă.

Puteţi să prezentati titlurile volumelor de muzică pe care le-aţi lansat? Aveţi în plan un nou volum, dacă da, pe când preconizaţi că ar apărea?

Trupa s-a lansat oficial în anul 2009, pe 29 Mai. Teoretic suntem bebeluşi. Avem un material lansat, un EP (Extedend Play) care se intitulează „ON AIR” şi care are 4 piese şi mai avem şi un website care ne ţine în contact cu prietenii noştri: www.skydive.ro. În toamna anului 2009 am scos un album nou, care conţine 10 piese. Am pus în el multe lucruri frumoase pe care vă invităm să le descoperiţi.

Care este grupul ţintă la care doriţi să ajungeţi prin muzica ce o cântaţi?

Nu  ne-am propus un grup ţintă, pentru că suntem deschişi spre oricine . Cred totuşi că, dacă el există, se compune din adolescenţi şi tineri care frecventează biserica şi care probabil nu au găsit suficient de multă consistenţă în manifestările specifice generaţiei din care fac parte, în cadrul comunităţilor creştine. De obicei, aceşti oameni sunt tentaţi să caute alternative în afară şi riscă să le găsească.  Ne place să credem că spiritul se clădeşte din experimentarea tuturor lucrurilor bune corespunzătoare fiecărei etape ale vieţii.

Există o colaborare între voi şi alte formaţii creştine din România? Care sunt formaţiile creştine cu care colaboraţi în această perioadă?

Îi cunoaştem pe cei cu care am avut ocazia să concertam împreună: Decean,  Alt Mod, Ami & Crista, 4Motion, Aer Curat, etc. şi sunt momente plăcute de fiecare dată când avem ocazia să ne reîntâlnim cu  THE MARKER, am devenit chiar prieteni buni în urma colaborărilor şi timpului petrecut împreună. Recent ei au organizat un concert în Bucureşti, unde ne-au invitat să participăm. Foarte buni, THE MARKER ăştia!

Consideraţi că există doar un singur stil de muzică prin care o anumită generaţie poate fi atinsă de Dumnezeu în perioada actuală, sau se poate vorbi de o diversitate?

Muzica e doar un mijloc.  Simpla ei manifestare nu declanşează întâlnirea cu Dumnezeu . Dacă în schimb ea reuşeşte să conducă într-acolo, atunci stilul e doar o chestiune de gust. Sunt oameni care încearcă să mizeze aproape totul pe muzică şi pe stările induse de ea, limitând frumuseţea prezenţei lui Dumnezeu în toate lucrurile. De aici şi ideea cum că lui Dumnezeu îi place doar un anumit gen muzical. Diversitatea e o caracteristică importantă a fiinţei noastre şi ne ajută să creştem.

Ce părere aveţi de închinarea prin cântare din perioada actuală în bisericile evanghelice din România? Consideraţi că trebuie să existe o schimbare? Dacă da, în ce ar consta acea schimbare?

Fiecare comunitate adoptă o modalitate de exprimare care simte că i se potriveşte cel mai bine. Nu poţi spune că exista o reţetă care să fie aplicată general. Orice astfel de exprimare (să zicem că ea e muzică) este o oglindă a sufletelor oamenilor care alcătuiesc acea comunitate. Cu cât oamenii sunt mai uniţi şi îşi înţeleg unii altora nevoile spiritului, cu atât această oglindă devine mai clară, mai limpede, mai strălucitoare. E vorba deci de o revelaţie permanentă care trebuie să aibă loc în biserici,  de o ascultare reciprocă a pulsului, nu de o schimbare globală.  Schimbarea la nivel de comunitate îţi oferă câteodată polul opus care te poate prinde nepregătit. Flexibilitate în ajustare cred că e termenul mai potrivit pentru combaterea monotoniei spirituale.

Ce credeţi că vrea Dumnezeu să le spună formaţiilor creştine din România?

Dumnezeu vorbeşte fiecarui om în parte, iar o trupă se clădeşte din înţelegerea şi ascultarea aceluiaşi glas. Asta te face să-ţi doreşti să faci lucruri frumoase împreună pentru că rezonezi. Ceea ce trupele din România încă nu înţeleg foarte bine este că lucrurile merg mult mai bine atunci când colaborezi şi te ajuţi reciproc, deşi Dumnezeu vorbeşte elocvent în acest sens.

http://orizonturieterne.ro/

(2 vot(uri), medie: 3 din 5)

 Loading ...

• 1
  sf.Paraschiv :
  Februarie 3rd, 2010 at 16:13

  inca o trupa de smecheri, dornici de afirmare. fetzele lor din poze nu ma duc deloc cu gandul la frati in Domnul cu care sa ma inchin…

• 2
  outward bound :
  Februarie 3rd, 2010 at 16:34

  Sa critici muzica ai nevoie de vaste cunostinte in lumea muzicii…si sa posezi ureche muzicala; sa critici omul…. (dupa infatisare) ai nevoie de…cu mult mai mult !!!.Cuvintele si afirmatiile sfintilor sant insotite de multa intelepciune, sant “drese cu sare”,si asta cu mult timp inainte sa se decida sa se inchine alaturi de “fratii lui in Domnul”!

• 3
  sergiu tofanel :
  Februarie 3rd, 2010 at 18:18

  Ai dreptate, outward bound.

  Dar nu cred ca este nevoie de un doctorat in muzica ca sa apreciem muzica. Vreau sa spun ca nu am auzit pe skydive pana acum, si din curiozitate am unrmarit link-ul de web si am ascultat putin din muzica lor. Sincer sa fiu, nu m-au impresionat din punct de vedere muzical. Vreo zece ani in urma (pentru ca eram mai tanar si aveam alte gusturi) probabil ca i-as fi fost apreciat mai mult. Aici fac o afirmatie pura estetica, si tehnica (dpdv muzical) nu una morala.

  Dar nu aceasta este important. Important este doar un lucru: este inchinarea lor in duh si adevar? Eu nu pot sa judec lucrul acesta, si inteleg ca stilul de muzica, imaginea care o promoveaza ei nu ne pot spune acest lucru. Daca inchinarea lor este in duh si adevar, ea va aduce roade. Daca intr-adevar ei sunt dedicati intr-u totul lui Dumnezeu (si aici este capcana) si nu muzicii, ei vor fi folositi pentru lucrarea Lui.

  Stilul nu conteaza. Daca vreun fariseu din biserica se poticneste, nu e bai.

• 4
  Carmen :
  Februarie 3rd, 2010 at 18:37

  cand intrebi pe cineva, ce gen de muzica ii place , ma gandesc la intrebarea ” ce mancare iti place?”, cred ca sunt asemanatoare.

• 5
  carmen :
  Februarie 3rd, 2010 at 21:18

  outward bound
  pentru unii “sarea”, e DAUNATOARE.

• 6
  outward bound :
  Februarie 4th, 2010 at 17:33

  Canalizarea si orientarea tineretului spre activitati cu tematica crestina ,personal ,consider ca trebuesc stimulate pentru inceput si nu criticate ori mai grav,oprite.Da, inteleg ideia lor de pornire are tematica sanatoasa, dar atitudinea si continutul pot fi precare ori …departe de zidire crestina.Dar cu ingaduinta,cu rabdare pedagogica, ei vor putea fi orientati,canalizati spre ajustari sanatoase(fara a diminua ori reduce din rezonanta atractiva a succesului lor ! ).Din punct de vedere comercial, la ce se vinde ori nu, la ce piatza ceare ori nu, vorbim de marketing ,de competitie,de finantare, succes de piata, si asta trece intr-o alta sfera plina de tentatii, coruptie ,imoralitate ,caracteristice lumii afacerilor din intertaiment). Ajustarile se vor putea face nefortat ,cu intelepciunea unui spirit didactic ,plin de dragoste ,alegandu-si un manager crestin,abil si versat, destoinic, intelept,plin de Duhul Sfant!.Procedand astfel, vei intampina acceptanta si maleabilitate si nu rejectie ori riposta din paretea lor. Cresterea unui copil ,cu atat mai mult,a unui copil al Domnului,porneste de la lapte, (real ori duhovnicesc!) si…treptat se va ajunge si la mancaruri mai ….greu digerabile !. Metoda folosita cere intelepciune multa !.Strategia de captare si de orientare spre Hristos a tineretului pierdut in pacat ,prin muzica, se foloseste cu mult succes si la noi la Willow Creek !.

• 7
  Any :
  Februarie 18th, 2010 at 20:07

  Draga Carmen, ’sarea’ dezinfecteaza.

• 8
  carmen :
  Februarie 19th, 2010 at 18:54

  atunci ,ti-o recomand pe “rana”.

• 9
  zene :
  Februarie 20th, 2010 at 21:53

  carmen.. esti totala! &#41

Tu ce părere ai?