Tocmai eu, păcătos?
Psalmul 106
Psalmul 106:6, Noi am păcătuit ca şi părinţii noştri, am săvîrşit nelegiuirea, am făcut rău.
Când Frederic cel Mare, regele Rusiei, a vizitat închisoarea din Postdam, fiecare deţinut a susţinut că este nevinovat. Doar unul a zis: „Sunt vinovat! Îmi merit pedeapsa!” Când regele a auzit asta, a poruncit gardianului: „Dă drumul repede acestui prizonier, înainte să-i corupă pe ceilalţi nevinovaţi prizonieri!” Nimic nu poate fii ascuns de Dumnezeu, căruia va trebui să-I dăm socoteală pentru tot binele sau răul pe care l-am făcut
(Evrei 4:13).
Teologul Gordon Churchyard subliniază că atunci când psalmistul spune că el şi părinţii lui au păcătuit, înseamnă că ei nu au ascultat de Dumnezeu, nu au ascultat poruncile Lui.
Înainte de enumera motivele pentru care Dumnezeu ar trebui să te primească, eşti gata să-i spui lui Dumnezeu că eşti neascultător şi păcătos?
A recunoaşte că nu ai nici un merit înaintea Lui, şi a te încrede în totalitate numai în Harul Său, este secretul prin care primeşti toate bogăţiile cerului.
Apostolul Pavel, despre care, A. W. Tozer l-a caracterizat drept creştinul cu cel mai mare succes din lume a spus spre sfârşitul vieţii sale:” ,Hristos Isus a venit în lume ca să mîntuiască pe cei păcătoşi“, dintre cari cel dintîi sînt eu” (I Timotei 1:15b).
„Sunt păcătos,
Azi recunosc,
Îmi pare rău,
Viaţa mea,
De azi este a Ta” – Gheorghe Wagner
„Poate să ne spună oamenii că suntem urâţi, sau ciudaţi, dar nu cumva să ne spună că suntem păcătoşi!” – Vladimir Pustan
- Vizualizări: 682
- Comentarii: 0
- Categorie: Revista
- Tipareste
- Trimite Prietenilor


























