Viola şi Barna: doi analişti incomozi

Scrisă la două mâini, cartea Creştinism păgân? apărută recent la Kerigma (Oradea) ne pune pe gânduri. Promotori ai închinării neinstituţionale, autorii propun ceva cu adevărat îndrăzneţ. Scopul lucrării este să demonstreze că majoritatea practicilor din bisericile contemporane sunt nebiblice. Cu argumente minuţios documentate, ei reuşesc să ne convingă un fapt tot mai evident: trăim un creştinism post-biblic. De la Constantin cel Mare încoace suntem martorii unor acumulări păguboase. Multe din actele de cult sunt discutabile sub aspect biblic, precum şi multe dintre mentalităţile creştine. Toate acestea au condus la instituţionalizarea credinţei creştine, iar preţul acestui derapaj îl plătim fiecare într-un fel.

O scurtă trecere în revistă a ideilor-forţă mi se pare oportună. Aceste informaţii – prezentate în sinteză – ne vor oferi o platformă necesară pentru concluzii. Aşadar…

• Problema clădirilor de biserică

Autorii marşează aici mult pe reforma lui Constantin. Fără o tradiţie arhitecturală prealabilă – înainte se adunau în case sau catacombe – creştinii din secolul IV au ales variante tot mai somptuoase. Urmând estetica romanică a palatelor imperiale, preluând apoi turlele lanceolate de tip gotic şi amenajând interiorul în jurul scaunului episcopal, lăcaşurile de cult au produs o mutaţie în planul mentalităţilor. Oamenii au început să spună mergem la biserică uitând că biserica sunt credincioşii iar nu zidurile. Venind până la evanghelicalismul contemporan, autorii condamnă distanţa creată între clerici şi mirieni, precum şi atmosfera de spectacol pe care o induce configuraţia interioară (băncile, plasarea centrală amvonului, corul etc.). În contextul unor clădiri costisitoare şi impropii, autorii arată cum  am ajuns să ne adunăm ca să ne facem mai răi – vorba apostolului Pavel.

• Problema programelor bine determinate

Faptul că duminică de duminică (şi nu numai) creştinii s-au obişnuit să meargă la biserică este deja o primejdie. Mai mult, faptul că programele de biserică au un conţinut prestabilit (un soi de liturghie evanghelică) este şi mai periculos. Autorii îşi propun să arate derapajele în care pot aluneca şi azi o sumedenie de comunităţi. Totul începe la nivelul minţii, ne lămuresc ei. Creştinul modern este tot mai predispus mental spre un anumit tip de manifestare religioasă. Această acomodare este nocivă pe termen lung, deoarece duce la inerţie şi insensibilitate. Tiparul de gândire deja existent produce reflexe vizibile. Pe lângă diferite gesturi (mai mult sau mai puţin expresive), există şi o predispozitie vestimentară. Cartea combate vehement o anumită pregătire vestimentară în vederea participării la serviciile divine. Spun ei că acest lucru pune accentul pe exterioritate, în loc să se accentueze omul dinăuntru.

• Problema predicării ca fenomen privilegiat

Inima serviciilor divine evanghelice a fost considerată (şi încă mai este) predicarea. În timpul Reformei, Calvin a mers până la o ridica la rang de sacrament. Pusă pe picior de egalitate cu Botezul şi Euharistia (Cina Domnului), predicarea s-a bucurat secole la rând de o preţuire deosebită. Mişcările neoprotestante au preluat cu bucurie această moştenire protestantă şi chiar au dezvoltat-o. Oralitatea joacă aşadar un rol însemnat în economia oricărei slujbe publice. Totuşi, spun autorii, un mesaj consistent pe program este o variantă discutabilă. Dacă la aceasta se mai adaugă şi faptul că acest mesaj este invariabil pastorul, atunci pericolul atinge cote alarmante. De ce? În primul rând pentru că iluminarea este redusă la o persoană privilegiată, în vreme ce – se ştie – iluminarea este destinată oricui. În al doilea rând, interpretarea exclusivă a predicatorului poate să fie trunchiată sau cel puţin limitată. În felul acesta comunitatea este privată de o înţelegere mai largă. Se propune, aşadar, ca fiecare membru al comunităţii să ia cuvântul şi să ţine mici predicuţe despre ce au trăit sau înţeles fiecare în ultimele zile.

• Problema pastorului ca funcţionar al bisericii

Pastorul este văzut în carte precum un funcţionar. Astfel, totul devine previzibil, mecanic şi păgubos. Pastorul predică în mod curent, pastorul semnează documentele, pastorul asigură consilierea spirituală, într-un cuvânt pastorul face tot. Această monopolizare a slujirii publice în mâna unui singur om poate fi periculoasă. Autorii văd aici o pierdere a spiritului carismatic în care slujeau marii oameni ai lui Dumnezeu. El poate deveni, aşadar, o piedică în calea viziunii bisericii; un impediment în exercitarea liberă a darurilor spirituale. Ceea ce însă nu rezolvă autorii este pericolul anarhiei, precum şi alte inconveniente posibile. Mai mult, ei nici nu iau în calcul exemplele (nu puţine) de pastori care sunt cu adevărat smeriţi şi vizionari, oameni care slujesc în mod responsabil şi eficient.

• Probelma liderilor de închinare

Aici perspectia este mai sumbra decât v-aţi fi aşteptat. Dacă noi vorbim de anumiţi oameni cu adevărat chemaţi să ne conducă în închinarea publică, Viola şi Barna spun că acest lucru este primejdios. Cum să reducem închinarea unei comunităţi la viziunea şi trăirile unui singur om? – se întreabă ei nedumeriţi. Aceasta ar însemna o limitare păguboasă, ca să nu mai vorbim că i-ar induce liderului un anumit tip de mesianism. Autorii recomandă ca fiecare să cânte din comunitate şi să nu existe profesionişti netrăitori cu Dumnezeu dar care dau sfaturi altora. Desigur ca nu suntem naivi. Recunoastem si noi că unii lideri de închinare mimează totul, iar viaţa lor este departe de Dumneze, cu toate acestea nu cred că putem arunca totul la coş din pricina lor. Dacă fiecare ar conduce într-un fel, mă întreb unde ar mai fi coeziunea serviciilor publice de biserică?!

• Problema zeciueilii şi a remunaraţiilor

Pe această problemă, cartea vine ca o mânuşă pentru cei care nu vor să se închine cu zeciuala lor. Pe de altă parte, capitolul cu pricina poate fi o provocare pentru slujitori de a predica mai avizat despre acest lucru. Oricum, autorii conclud că zeciuala e biblică, dar nu creştină (!). Află şi cititorul român – prin urmare – că poţi fi biblic, dar nu creştin. Dar mai află – adăugăm noi – că poţi fi creştin dar nu şi… biblic. Zeciuala este văzută ca o încorsetare a inimii credinciosului; ca un impediment în calea dărniciei adevărate. Fiecare este liber să dea oricât şi oricând, iar zeciuala ar transforma ofranda în ceva mecanic. Ca să nu mai spunem că o parte din fondurile strânse merg pe salariile slujitorilor, fapt care pentru Viola şi Barna este inadmisibil. Liderii bisericii trebuie să lucreze pentru a se întreţine, în ciuda celor câtorva texte clare din Scriptură care vorbesc despre dreptul la remuneraţie.

• Problema Botezului şi a Cinei Domnului

Inima sacramentalismului evanghelic – Botezul şi Cina – este văzută în mod diferit de Viola şi Barna. Ni se impută că le-am încărcat cu mult prea multe sensuri decât ar fi trebuit. Apoi am făcut din ele cele două eveniemnte principale ale vieţii bisericii, fapt care crează o anumită presiune şi aduce anumite riscuri. Unul dintre ele este tocmai săvârşirea mecanicistă a acestor două acte de cult. Un altul este caracterul artificial al sacramentului, aşa cum arată în multe comunităţi. În vremea apostolilor, ne amintesc autorii, lucrurile stăteau altfel. Nu exista o pregătire prealabilă pentru botez, dar nici pentru Cină. Toate au fost introdu-se ulterior şi reprezintă un regres, nu un progres. Totuşi, nu putem să ne întrebăm care ar fi în fond sminteala în a face cateheză ori a cere comunităţii o spiritualitate înaltă în vederea împărtăşirii?! Şi aşa uneori botezăm oameni nepregătiţi şi împărtăşim credincioşi nevrednici. Dar dacă am lăsa lucrurile aşa cum vin…

• Problema teologhisirii şi a educaţiei creştine în general

Pe final, cei doi autori ating problema educaţiei teologice. Nu văd în şcolile de teologie (de diferite grade) altceva decât locuri unde ni se face capul mare, iar inima rămâne pipernicită. Sunt locuri primejdioase în primul rând pentru că Dumnezeu nu poate fi învăţat la şcoală. Apoi, odată diploma obţinută, absolventul poate avea păreri mult prea înalte despre el, aducând prejudicii lucrării lui Dumnezeu. Care ar fi alternativa? Spiritul autodidact, spun autorii. Să buchisim singuri, fără evaluări, fără credite, fără diplome. Să nu ne încredem în preconcepţiile unei şcoli şi să ne păstrăm sufletul şi mintea intacte. Acum, să fim rezonabili, oricine a trecut printr-o şcoală teologică ştie că nu este raiul pe pământ. Ca orice instituţie, există multe minusuri iar în ceea ce priveşte spiritualitatea nu merg toate (şi peste tot) strună. Dar totuşi, să le desfiinţăm din cauza unor excepţii?! Viola şi Barna răspund aici afirmativ.

La toate cele de mai sus mă rezum la o singură concluzie. Este mai mult decât o concluzie, este o convingere. După lectura cărţii am meditat o vreme la cele citite, am lăsat gândurile să se aşeze. Aşadar, cred că lucrarea lui Viola şi Barna reprezintă doar o precauţie, nu o soluţie. E bine de ştiut unde se poate ajunge într-un cadru bisericesc instituţional. E mai bine să realizezi derapajul dacă te regăseşti în paginile ei. Cartea este un exemplu pentru aşa nu; dar nu este o soluţie justă pentru aşa da. O iau ca un semnal de alarmă, iar sub aspecul acesta o recomand. Consider că lectura ei face bine atâta vreme cât nu conduce la anarhie spirituală. Avem nevoie de astfel de autori pentru a ne pune pe gânduri. Avem nevoie de ei şi pentru a fi mult mai atenţi la închinarea din bisericile în care nu ar trebui să intrăm cu buldozerele. Trebuie doar să le reformăm necontenit, după chipul lui Hristos.

http://www.coramdeo.ro/

(4 vot(uri), medie: 3.25 din 5)

 Loading ...

• 1
  Ana-Maria :
  noiembrie 9th, 2010 at 09:11

  Imi place postarea asta!
  E o idee buna sa fie prezentata cate o carte si sa i se faca si recenzia obiectiva.
  Iar aceasta recenzie este intr-adevar obiectiva atata vreme cat sunt prezentate echilibrat si plusurile si minusurile.

• 2
  paunescu :
  noiembrie 9th, 2010 at 10:12

  Citeste cartea si abia apoi spune daca recenzia este obiesctiva si ecilibrata

• 3
  Ana-Maria :
  noiembrie 9th, 2010 at 13:07

  echilibrat = cumpanit, ponderat, rational, rezonabil
  obiectiv = nepartinitor, impartial

  Poti spune ca autorul nu a dat dovada de asa ceva in comentariile sale? Chiar fara sa citesti cartea.

  Autorul a prezentat argumente.
  Eu am prezentat o parere pe care mi-o mentin. Sper ca nu imi negi dreptul acesta.
  Site-ul acesta este totusi o revista crestina de opinie si atitudine asa cum scrie in titlu.

• 4
  paunescu :
  noiembrie 9th, 2010 at 15:09

  Nu-i nevoie sa dai definitia cuvintelor.

  Despre autor poti spune orice, dar nu vei spune ceva valabil, decat in momentul in care te-ai documentat.

  In treacat fie spus, autorul articolului, ori nu a inteles, ori nu i-a placut sa constate odata cu autori cartii, esenta devierii evanghelicilor (ca despre ei este vorba).

• 5
  carmen- :
  noiembrie 9th, 2010 at 17:34

  Ana-Maria :
  mie, mi se pare ,ca esti “bantuita”(com 2)

• 6
  George W.Galis :
  noiembrie 9th, 2010 at 21:31

  Misionarul englez William Carey (sec. 18) spunea unui tanar:
  “Cand Dumnezeu vrea sa converteasca un pagan, Dumnezeu nu se
  consulta cu mine sau cu tine”.

• 7
  Remus :
  noiembrie 9th, 2010 at 21:33

  Ma indoiesc ca Dumnezeu agreeaza ideea de “” mega biserica ” de mii de oameni , unde fratii cei mai multi dintre ei nu se cunosc deloc si cei mai multi dintre ei nu au posibilitate sa-si manifeste talantii in Biserica . Biserica trebuie sa fie mai mica numeric asa incit fratii sa aiba posibilitatea sa se cunoasca toti intre ei si sa aiba posibilitatea de slujire un numar mai mare din membrii comunitatii .
  Ar fi multe lucruri de indreptat in ceea ce priveste lucrarea in Biserica , insa ma tem ca lucrurile au evoluat la un asa stadiu ca nu mai le putem indrepta .
  Erori insemnate se fac la Cina Domnului , unde unele adunari mananca paine dospita si beau vin alb , ceea ce este total nebiblic . Unde o fi vazut adunarile care folosesc must alb , singe alb ?? Este vreunul care a vazut singe alb sau galbui ???
  Astept sa-mi spuna si mie . Daca Domnul a zis : “” acesta este SANGELE MEU “” . Oare singele nu este rosu la toti oamenii ???
  Da , da ar veni unii si ar zice : da , frate dar Domnul a vorbit simbolic !!!! Ce vorbesti !!! Sa te osindesti cu ceva simbolic luand Cina Domnului in chip nevrednic !!! Ma indoiesc .
  Apoi un alt fenomen gresit este : spalarea picioarelor , care dupa Biblie se face inainte de impartasire , fiindca pe maini te speli inainte de masa si nu dupa .
  Cei mai multi crestini nu inteleg motivul deosebit de important al spalarii picioarelor care trebuie sa aiba loc inainte de Cina Domnului , datorita faptului ca picioarele noastre datorita umblarii pe pamantul care a fost stropit cu SANGELE FIULUI LUI DUMNEZEU , se intineaza in mod involuntar . Tocmai de aceea Domnul i-a spus la Petru ca : cine s-a scaldat nu are trebuinta sa-si spele decit picioarele ca sa fie curat de tot . Noi trebuie sa intelegem ca acolo era vorba de o semnificatie spirituala si nu una literara . Nu mai punem problema ca o multime de Biserici au desfiintat spalarea picioarelor . Actul smereniei in ce priveste spalarea picioarelor este unul secundar celui care are ca scop curatirea picioarelor noastre inainte de impartasire ca sa fim “” curati de tot “” .
  Cind Domnul Isus a fost crucificat , atit ostasii cit si cei care au avut acces linga crucea Domnului au calcat in picioare singele Domnului cu , care fusese stropit pamantul si asta este valabil de la punerea coroanei de spini , biciuire , ducerea crucii si pina la rastignire .

• 8
  Remus :
  noiembrie 9th, 2010 at 21:47

  Fr. Galis ,

  ti-am trimis un e-mail . L-ai primit ?

• 9
  daniel :
  noiembrie 9th, 2010 at 22:04

  george w galis
  Mai frate , pare putin comic nu crezi ! sau mai bine explica-mi si mie ,
  Dumnezeu converteste “pocaieste ” pe cineva !!!
  Sau noi ne convertim , noi avem datoria dea invata pe om ,de-al indruma si Dumnezeu le va da pocainta .
  aceasta chemare o are fiecare om , fiecare e liber sa aleaga , nu ?

• 10
  Nina :
  noiembrie 9th, 2010 at 22:55

  Da, eu cred ca Dumnezeu, prin Cuvintul propovaduit de slujitorii Sai “converteste” pe oameni la pocainta, daca acestia sunt cuprinsi in planul Sau de mintuire.
  Ier. 20:7 M-ai înduplecat, Doamne (m-ai convins), si m-am lãsat înduplecat; ai fost mai tare decât mine si m-ai biruit!”

• 11
  Nina :
  noiembrie 9th, 2010 at 22:55

  Fap.13:48 “Neamurile se bucurau când au auzit lucrul acesta si preamãreau Cuvântul Domnului. si TOTI cei ce ERAU RINDUITI sã capete viata vesnicã, AU CREZUT.”.

• 12
  octavian :
  noiembrie 9th, 2010 at 23:59

  Nina, cine este cuprins în planul lui Dumnezeu de mântuire şi cine nu? Crezi că Dumnezeu are un plan ca să salveze un număr limitat? Şi cum rămâne cu cei care nu intră în planul lui Dumnezeu?

  Eu ştiu că Dumnezeu este îndelung răbdător ca fiecare să vină la pocăinţă. Deci, Dumnezeu vrea pe toţi să-i salveze. Cum poate avea un plan limitat?

• 13
  George W.Galis :
  noiembrie 10th, 2010 at 07:55

  Dumnezeu este Evanghelistul si El transmite Cuvintul Sau prin
  gura celor ce provovaduiesc Evanghelia Sa, iar Duhul Sfint convinge pe ce ce asculta si crede “Cuvantul Sau”.

• 14
  CelCeCiteste :
  noiembrie 10th, 2010 at 09:17

  Asa e domnul Galis, iar rolul celor ce sustin ca ei stiu tot adevarul este sa ii bage in patul lui Procust ori sa ii stigmatizeze pe ceilalti. Oare cand veti pricepe ca a propovadui inseamna in primul rand a-l intelege pe cel caruia ii vorbesti?

• 15
  Nina :
  noiembrie 10th, 2010 at 10:29

  @Octavian a scris: ” cine este cuprins în planul lui Dumnezeu de mântuire şi cine nu? Crezi că Dumnezeu are un plan ca să salveze un număr limitat? Şi cum rămâne cu cei care nu intră în planul lui Dumnezeu?”

  Cunosc raspunsul biblic la aceste intrebari, dar nu pot sa ti -l dau. Iti trimit doar citeva versete in acest sens:

• 16
  Nina :
  noiembrie 10th, 2010 at 10:30

  Rom. 9:13 dupã cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât.”14 Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate în Dumnezeu? Nici de cum!15 Cãci El i-a zis lui Moise: „Voi avea MILA de ORICINE-Mi va PLACEA sã am milã; Si Mã voi INDURA de oricine-Mi va PLACE sã Mã îndur.”16 Asa dar, NU atîrnã nici de CINE VREA, nici de CINE ALEARGA, ci de DUMNEZEU care are MILA.”

• 17
  Nina :
  noiembrie 10th, 2010 at 10:32

  Efes. 1:4 “În El,DUMNEZEU ne-a ALES INAINTE de INTEMEIEREA lumii, ca SA fim SFINTI si FARA prihanã înaintea Lui, dupãce, în dragostea Lui,5 ne-a RINDUIT mai DINAINTE sã fim INFIATI prin Isus Hristos, dupã buna plãcere a voiei Sale.”

• 18
  Nina :
  noiembrie 10th, 2010 at 10:33

  2 Tes. 2:13 “Noi însã, frati prea iubiti de Domnul, trebuie sã multumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, cãci DE la început DUMNEZEU v-a ALES pentru MINTUIRE, în SFINTIREA Duhului si CREDINTA adevãrului.”

• 19
  Nina :
  noiembrie 10th, 2010 at 10:34

  Fap.10:40 “Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi, si a îngãduit sã Se arate, 41 NU la tot norodul, ci NOUA, martorilor ALESI mai DINAINTE de DUMNEZEU, nouã, care am mâncat si am bãut împreunã cu El, dupã ce a înviat din morti.”

• 20
  Nina :
  noiembrie 10th, 2010 at 10:38

  Fap. 15:14 “Simon a spus cum mai întâi DDUMNEZEU si-a aruncat privirile peste Neamuri, CA sã ALEAGA din mijlocul lor un POPOR, care sã-I poarte Numele.”

• 21
  Nina :
  noiembrie 10th, 2010 at 10:41

  Fap.13:48  ”Neamurile se bucurau când au auzit lucrul acesta si preamãreau Cuvântul Domnului. Si TOTI cei ce ERAU RINDUITI sã capete VIATA vesnica, au CREZUT.”

• 22
  Nina :
  noiembrie 10th, 2010 at 10:42

  Fap. 22:14 “El mi-a zis: „Dumnezeul pãrintilor nostri te-a ALES sã cunosti voia Lui, sã vezi pe Cel Neprihãnit, Si sã auzi cuvinte din gura Lui;”
  Iac. 2:5 “Ascultati, prea iubitii mei frati: n-a ALES DUMNEZEU pe cei ce sunt SARACI în ochii lumii acesteia, ca sã-i facã BOGATI în credintã si MOSTENITORI ai Împãrãtiei pe care a fãgãduit-o celor ce-L iubesc?”
  Efes. 1:11 “În El am fost fãcuti si mostenitori, fiind RINDUITI mai DINAINTE dupã HOTARIREA Aceluia, care FACE toate dupã SFATUL voii Sale”
  2 Tim. 2:10 “De aceea rabd totul pentru cei ALESI, pentru ca EI sã CAPETE mântuirea care este în Hristos Isus, împreunã cu slava vesnicã.”

• 23
  paunescu :
  noiembrie 10th, 2010 at 13:14

  Am fost cenzurat! Am fost cenzurat! Dau ordin sa se ia masuri! Eu bardul, poetul national, Eminescu, poate un pic mai mult. Cine esri tu, ma, sa ma cenzurezi?

• 24
  apostolescu :
  noiembrie 10th, 2010 at 13:49

  Am deviat grav si pe nesimtite. De aceea nu ne vine sa credem cand cineva ne-o spune.

  Cand in copilarie mi se spunea, ca suprem argument al unei controverse, “pocaitule!”, eram fericit pentru ca stiam ca ma aflu de partea adevarului si aveam replica la indemana: eu ce stiu, nu stiu din gura popi, citesc singur, ma rog eu insumi si TRAIESC cele stiute impreuna cu ceilalti.

  Lucrurile sau stricat atat de mult (la modul general vorbind), incat totul a devenit o apa si un pamant. Ne diferentiem doar prin declaratii, pretentii si o seama de naravuri gen tinuta.

  M-am bucurat de recenzie chiar daca nu a fost facuta la modul profund. Autorii nu erau preocupati de cosmetizarea programelor (singura directia in care noi privim ca sa facem schimbarea). Programe nici nu exista, exista doar oameni ce tanjesc dupa TRANSFORMARE.

  Observatiile lor (autorilor) te vor soca. Dar nu este alta cale decat cea spusa in Scripturi. E aproape imposibil, acum, sa dam, inapoi, cu piciorul intr-un tepus.

• 25
  carmen- :
  noiembrie 10th, 2010 at 16:09

  paunescu
  gata D-le “COMUNIST”, ti-a trecut vremea, acum dai socoteala pentru “lacrimile tale de crocodil muritor de foame”.

• 26
  George W.Galis :
  noiembrie 10th, 2010 at 16:35

  CelCeCiteste: (11) Iata raspunsul chiar din Cuvintele Mantuitorului Iisus Hristos: Matei 28:18-20. “Toata Auto-
  ritatea Mi-a fost data in cer si pe pamant.Duceti-va si faceti ucenici din toate natiunile botezandu-i in Numele
  Tatalui si al Fiului si al Duhului Sfant si invatandu-i sa
  implineasca tot ce v-am poruncit. Si iata ca Eu sunt cu voi
  in toate zilele, pana la sfrasitul zilelor, pana la sfarsitul
  veacului. Amin. Marcu 16:15-16: “Apoi le-a zis: Duceti-va in
  toata lumea si predicati Evanghelia la orice faptura. Cine va crede si se va boteza va fi mantuit, darcine nu va crede va fi condamnat.”

• 27
  Remus :
  noiembrie 10th, 2010 at 17:04

  http://video.resursecrestine.ro/predici/51842/cum-va-imbracati-surorilor

  Vizionati o predica deosebita a fratelui Al Martin , despre imbracamintea la femei . Luati aminte “” Predicatorilor romani “” si spuneti adevarul de la amvon oricit va costa . Este numai 30 de minute cu titrare in limba romana .

  Asta ca o completare la subiectele dezbatute de carte in care nu am vazut sa se regaseasca subiectul imbracamintei la femei .Vizionare placuta .

• 28
  Remus :
  noiembrie 10th, 2010 at 17:07

  Va rog scrieti pareri despre cele scrise la comentariul 7 .

• 29
  Remus :
  noiembrie 10th, 2010 at 17:08

  http://video.resursecrestine.ro/predici/51842/cum-va-imbracati-surorilor

  Vizionare placuta .

• 30
  carmen- :
  noiembrie 10th, 2010 at 18:40

  Remus :
  sunt sigura ca dupa ce-ai” spalat” cateva perechi de picioare nu esti mai bun cu nimic.

  e cel mai simplu act de “smerenie” si cel mai mare de FATARNICIE.

• 31
  Remus :
  noiembrie 10th, 2010 at 20:15

  carmen 29 ,

  spalarea picioarelor este obligatorie din doua puncte de vedere . Din punctul de vedere al smereniei daca o face fortat o face degeaba .

  “” Deci , daca Eu , Domnul si Invatatorul vostru v-am spalat picioarele si voi SANTETI DATORI sa va spalati picioarele unii altora . “”

  “” Daca stiti aceste lucruri ,ferice de voi , DACA LE FACETI “”.

• 32
  carmen- :
  noiembrie 10th, 2010 at 20:38

  actiunile tale de fiecare zi sau felul in care te porti cu cei din jurul tau demonstreaza asta…

  Domnul Isus, s-a smerit pana la moarte!

  nu a ramas doar cu “stergarul”.

• 33
  Nina :
  noiembrie 10th, 2010 at 20:42

  Remus, ti-as scrie parerea mea despre spalarea picioarelor, corespunzatoare Bibliei, care este diferita de a ta. Dar dupa fermitatea cu care ai scris mai sus, mi-e teama c-ai s-o respingi. Si ar fi pacat, fiindca n-as vrea ca acest adevar sa fie dispretuit tocmai de un crestin f. interesat de mintuirea sufletului!

• 34
  Nina :
  noiembrie 10th, 2010 at 21:16

  @Carmen: Sclipirile tale de inteligenta duhovniceasca sunt ca niste stelute pe bolta unui cer intunecat. Fi binecuvintata!

• 35
  daniel :
  noiembrie 10th, 2010 at 21:16

  george w galis
  pace frate galis .
  nu ti-am raspuns la intrebare intentionat ! motivul :
  atita vreme cit slujim la acelas stapin nu putem avea discutii contra , pareri impartite da !
  vezi tu sint multe versete in Sfinta Scriptura diferit intelese de unii si asa ca nu intru in discutii contra …
  daca avem de discutat fara contradictii , discutam .
  stiu ca esti plecat in s.u.a. de mult timp si nu prea scri bine romaneste dar asta nu-i nici o problema …
  sa-ti dea Domnul o seara binecuvintata !!!

• 36
  daniel :
  noiembrie 10th, 2010 at 21:31

  remus
  pace frate :
  daca nina nu a facut-o probabil sa nu-ti strice seara , o fac eu
  1 Vorbesti de doua lucruri diferite !
  a)obligativitatea de-a face spalarea .
  b)fericirea daca o faci !!!
  Frate nu cred ca oste obligatoriu sa faci spalarea picioarelor , Domnul Isus spunea “si voi sinteti curati dar nu toti “…nu cred ca este cazul aici !
  Domnul Isus ia spus lui petru daca nu te spal eu ….dar nu ia lasat ca o porunca pentru noi , cu referire …
  Nu a spus niciodata nici chiar lui petru , “daca nu te spal eu nu vei fi mintuit ”
  ca smerenie unul fata de altul , da . dar asta nu ne mintuie sau ne ia dreptul la mintuire …
  Dar remus citi se spala pe picioare si sint vai de ei spiritual !
  si acum te intreb “iuda sa spalat pe piciora ” unde a ajuns ?
  dar tilharul de pe cruce sa spalat pe picioare , si el unde a ajuns ?

• 37
  George W.Galis :
  noiembrie 10th, 2010 at 23:40

  Remus: (8) Da, l-am primit meesajul , dar dureaza putin timp
  caci fratele locuieste in Statul vecin la cale de doua ore de
  condus masina dar am frati in biserica vecin cu prietenul nostru si o sa-i transmit mesajul si E-Mailu dta-le.

• 38
  octavian :
  noiembrie 11th, 2010 at 01:34

  Planul lui Dumnezeu este ca să salveze întreaga lume. Problema creştinismului e că se gândeşte mai mult la salvarea individuală, decât la salvarea întregii omenirii. “Dumnezeu atât de mult a iubit LUMEA, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca ORICINE crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3:16)

  Din cauza Cădederii, oamenii au rupt relaţia cu Dumnezeu şi au stabilit relaţii cu Satan. Omul a ajuns să fie într-o poziţie intermediară, care-i permite să creeze relaţii atât cu Dumnezeu, cât şi satan.
  Unica cale de a-L aduce pe Satan la supunere binevolă a lui Satan- este calea subjugării fereşti prin Iubirea Adevărată.
  Dumnezeu urmează procesul de a separa binele de rău. lumea s-a divizat în persoane de tip “Cain” şi “Abel”. Ambii fiind roadele căderii, totuşi Abel pe baza ofrandei sale făcută cu credinţă şi devoţiune a căpătat trecere în faţa lui Dumnezeu.

  Persoanele de tip “Abel” sunt acele persoane care pe baza fundamentului de credinţă a lui Dumnezeu, pot crea o bază comună cu El, primesc Cuvântul Lui.
  Cum rămâne cu Cain? Dumnezeu l-a ales pe Abel, pentru ca să-l ajute pe Cain, să facă ofranda înpreună acceptată de Dumnezeu şi să se întoarcă la Dumnezeu. Cain l-a omorât pe Abel, aceasta fiind arhetipul luptelor şi conflictilor care a durat pe parcursul întregii istorii.

  Înţelegi, Dumnezeu ne-a ales pe noi să fim acel canal prin care Dumnezeu vrea să vorbească şi să-i aducă la lumină pe acei care stau în întuneric.

  Nina, în acest context, vreau acum să înţelegi acele versete pe care le-ai citat mai sus:
  Rom. 9:13 “Pe Iacob l-a iubit, pe Esau l-a urât” Dumnezeu i-a dat lui Avraam doi fii: Esau şi Iacob, care îl reprezintă pe “Cain” şi “Abel”. Iacob a fost cel care a căpătat trecere în faţa lui Dumnezeu, dar tot el a fost acel care l-a dus la subjugarea firească pe fratele sa Esau, care l-a fel a dorit să-l omore (Gen.27:41), aşa cum odată Cain avea o ură de moarte faţă de Abel. Totuşi, Iacob a ştiut să-i cucerească inima lui Esau, oferind toată averea şi închenându-se în faţa lui, dup ce aceşti doi fraţi s-au îmbăţişat împreună şi au plâns (Gen.33:3-4). Chiar dacă Dumnezeu l-a urât pe Esau. Iacob a reuşit să-l iubească pe Esau şi se uita la el aşa cum se uită cineva la Dumnezeu.

  Dumnezeu l-a favorizat pe unul din ei (Iacob), pentru a stabili un anumit curs în cadrul provedenţei lui de salvare. Unitatea lui Esau şi Iacob, a stabilit un fundament victorios în familia lui Avraam, şi Israelul a devenit poporul ales a lui Dumnezeu.

• 39
  octavian :
  noiembrie 11th, 2010 at 01:43

  La fel este scris că: „Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă; şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur.” Aşadar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă.” – Romani 9:15-16

  Numai Dumnezeu prevede şi alege pe acel care este cel mai potrivit pentru a îndeplini scopul providenţei de restaurare (salvare). Este dreptul lui Dumnezeu de a alege un om, de a-l milui sau a se îndura de el; acest lucru nu depinde de efortul sau voinţa omului.

  După Cădere, oamenii au devenit fiinţe fără valoare. Într-o astfel de stare, oamenii decăzuţi nu au nici un motiv să se plângă, indiferent de felul în care i-ar trata Dumnezeu.

  Scopul acestui verset este de a sublinia puterea şi graţia lui Dumnezeu.

• 40
  octavian :
  noiembrie 11th, 2010 at 01:56

  Deci, Dumnezeu separă binele de rău, pentru ca partea bună să ocupe poziţia lui “Abel”, care mai apoi să-l aducă pe “Cain” la Dumnezeu.

  Astfel, sunt divizate, oameni, familii, naţiuni, religii până şi lumea întreagă în tip “Cain” şi “Abel”. Democraţia şi Comunismul este lupta mondială dintre “Abel” şi “Cain” la nivel ideologic. Ele reprezintă partea lui Dumnezeu şi partea lui satan. Totuşi, scopul final urmărit de Dumnezeu este ca Satan să ajungă la subjugarea firească a lui Dumnezeu prin Iubire Adevărată.

  Deci Dumnezeu ne-a ales pe noi, nu pentru că suntem mai mult iubiţi de El, dar pentru că am fost receptivi la chemarea Lui. Acum responsabilitatea noastră, ca devenind copil a Lui, să moştenim iubirea adevărată, şi să-l iubim pe “Cain” la fel cum Iacob l-a iubit pe Esau.

  Am scris mai detaliat într-un comentariu mai sus, care va apărea mai târziu.

• 41
  viminacium :
  noiembrie 11th, 2010 at 02:55

  @Mocanu,
  Dragul meu, în loc să iei învăţătură , regreţi şi să te întorci la origini , nu faci decât să aperi poziţia cultului din care faci parte şi bănuiesc, că şi unele avantaje pe care vrei să ţi le conservi în acest cult.Suntem chemaţi să apărăm mai mult adevărul decât cultul şi avantajele.Iată că v-aţi făcut şi voi „sfânta tradiţie„ care vă trage în jos ca o piatră de moară.Aşa că tot vorbind din psalmul 151 vă veţi rătăci dea-binelea cum au mai făcut şi alţii înaintea voastră.

• 42
  Nina :
  noiembrie 12th, 2010 at 15:31

  @Octavian:Te rog citeste 2 Tim.2:9 si vei vedea ca lucrurile sunt si mai adinci de cum le-ai descris mai sus, motiv pt. care a fost ales acum poporul care sa poarte Numele lui D.zeu.

• 43
  daniel :
  noiembrie 14th, 2010 at 18:18

  octavian
  dragul meu in biblie se vorbeste de mintuire in trei aspecte diferite:
  1mintuirea in timpul trecut
  2 mintuirea in timpul prezent
  3 mintuirea in timpul viitor .
  mintuirea despre care vorbeste biblia nu este un eveniment si este un proces continuu desfasurat in trei etape diferite si distincte . Aceasta mintuire incepe in momentul convertirii prin credinta si continua toata viata si-si traieste implinirea finalain clipa in care cel credincios este stramutat din lumea pacatului in inparatia neprianirii .
  a)mintuirea inseamna “salvare ” de la ce trebuie sa fim salvati ?
  prin caderea in pacat omul are trei probleme .
  a)trebuie sa-si ispaseasca pedeapsa pe care Dumnezeu a rinduito pentru pacat , romani 6-23
  b)prebuie sa traiasca sub influienta devastatoare a puteri pacatului , romani 7 23-24.
  c)trebuie sa ramina in prezenta chinuitoare a pacatului .2 petru 2:7-8 .
  FAZA NR 1 a mintuirii este “iertarea ” cel mai frumos test gasit in aceasta privinta il gasim in isaia 53-5, astazi putem fi scosi de sub aceasta pedeapsa , daca ne incredem de lucrarea facuta de Isus Hristo , cine crede in el nu vine la judecata si a trecut din moarte la viata ioan 5 -24 .greseala primului om adam a fost platita de cel al doilea Adam … romani 5 -18,19. lucrarea de iertare a fost desavirsita prin ISUS HRISTOS evrei 10 : 13-15 , coloseni 3-13
  FAZA NR 2 .”sfintirea ” , daca de iertarea am fost scapati urmeaza sfintirea . daca iertarea se obtine instantaneu prin credinta , la sfintire se ajunge numai in timp , de-a lungul unui proces de experiente personale cu Dumnezeu si cu puterea mintuitoare a Duhului Sfint 2tes 2-13 . 1petru 1-2 . Dumnezeu nu ne sfinteste cu forta , unii crestini nu traiesc o viata de sfintenie ei cad deseori sub puterea pacatului si evin lumesti .filipeni 2-12 . iacov 1-21 1petru 2-2
  FAZA NR 3.”PROSLAVIREA ” dar despre asta vom vorbi cu urmatoarea ocazie . acum ma pregatesc de biserica .

• 44
  daniel :
  noiembrie 15th, 2010 at 23:01

  octavian continuare de la com.43
  a treia faza in este proslavirea , problemele noastre in lupta cu pacatul nu se va sfirsi decit atunci cind Dumnezeu va schimba trupul stari noastre smerite , filipeni 3-21 si ne va salva din lumea de pacat . trupul nostru actual a fost supus desertaciuniisi apartine acestei lumi care zace in cel rau , 1ioan 5-19. va veni insa o clipa cind Dumnezeu ne va scoate si din trupul actual dar si din lumea aceasta , el ne va da un trup, nemuritor ,si ne va stramuta intr-o alta imparatie , in care va locui neprihanirea , 2 timotei 4-18 .aceasta salvare din prezenta pacatului este inca in viitor si poarta numele de “proslavire ”
  mintuirea aceasta despre care am vorbit aici nu este acea mintuire care se capata prin credinta (iertare )nici cea lucrata de Duhul Sfint in viata noastra (sfintirea )si aici este vorba despre (proslavire ), mintuirea gata sa fie descoperita in vremurile de apoi 1 petru 1-5.
  cei credinciosi , nu “penticostali , nici ortodoxi , nici baptisti , nici adventisti si credinciosi ” traiesc asteptind fericita noastra nadejde si aratarea slavei marelui nostru Dumnezeu si Mintuitor , Isus Hristos , tit 2-13 filipeni 3-21
  1 pentru Dumnezeu , care locuieste in afara timpului , mintuirea noastra este deja un lucru realizat, cei care au crezut sint deja in locurile ceresti , in Hristos ,efeseni1-3,20 : 2-6 : 3-10 :6-12 .
  totul este clar pentru cel care cunoaste totul si care cunoaste toate lucrurile , lucrarile lui au fost deja ispravite inca de la intemeierea lumii , evrei 4-3 iar numele celor mintuiti au fost scrise in cartea Mielului inainte de intemeierea lumii, apocalipsa 13-8 .
  atunci cind ne intrebam de mintuirea noastra sau a altora este bine sa ne ducem la testul 2 timotei 2 – 19 , iar pentru indrumatorii este bine sa mai citeasca si ce spune pavel in 2corinteni 13-5.
  DUMNEZEU SA NE AJUTE !!!

• 45
  daniel :
  noiembrie 15th, 2010 at 23:05

  NINA
  revin cu un raspuns la una din afirmatiile tale “cum ca Isus nu a vorbit despre rai ”
  citim amindoi , faptele apostolilor 1 – 3 … citeste ,
  cei invata ? despre ce vorbea ?

• 46
  Nina :
  noiembrie 22nd, 2010 at 11:53

  Daniel, in ce articol si-n care mesaj am afirmat eu ca Isus nu a vorbit despre rai? fiindca sincer nu stiu. Multumesc!

• 47
  Nina :
  noiembrie 22nd, 2010 at 11:57

  in dreptul carui articol

• 48
  daniel :
  noiembrie 22nd, 2010 at 22:14

  NINA
  o sa caut , nu mai stiu in care , pentru mine nu-i o problema dar , nu stiu pentru altii !!!

• 49
  CelCeCiteste :
  noiembrie 23rd, 2010 at 10:05

  Domnule Galis, v-ati pus vreodata problema ca evanghelistii erau oameni ai vremurilor lor?

• 50
  George W.Galis :
  noiembrie 23rd, 2010 at 10:43

  CelCeCiteste: (49) Dumnezeu le vorbeste (evanghelistilor) pro-
  povaduitorilor Evangheliei, voi propovaduiti , lasati ca Eu
  sa conving inimile celor ce aud si cred, sa le dau: “vointa si
  infaptuirea”. Da! Dumnezeu a ridicat oamenii in toate secolele
  cari incepand din primul secol, sa duca “Crestinismul”, pana
  in zilele noastre.

• 51
  CelCeCiteste :
  noiembrie 23rd, 2010 at 10:48

  Domnule Galis, in clipa cand am realizat autismul celor ce sustin forma de manifestare a diferitelor religii am devenit un optimist. Dar pentru asta a trebuit sa deschid ochii si urechile spre ceilalti, adica sa scot capul din sac. Stiu ca e greu, dar merita.

Tu ce părere ai?