Ziua de vizită la cimitir
Dacă la spital sunt ore de vizită în care bolnavii pot primi consolarea familiei sau o supă caldă alături de medicamentele cumpărate de la farmacia din colţ, la cimitir cei dragi pot fi comemoraţi doar într-o singură zi pe an. Un pic mai restrictiv, am putea spune. Şi totuşi, cei ce doresc să petreacă mai mult timp alături de pietrele funerare sunt aşteptaţi în tăcere.
Aici cei pe care-i plângem nu ne vor reproşa niciodată întârzierea, nici că mâncarea adusă e prea rece sau nesărată; nici măcar curăţarea mormântului, aprinderea lumânărilor sau cumpărarea florilor nu-i mai impresionează. Ritualul, adoptat de toţi creştinii indiferent de rit - chiar dacă iniţial sărbătoarea era una a romano-catolicilor -, este doar unul de spălare a conştiinţei proprii şi de împrospătare a bugetelor unora. Potrivit tradiţiei împământenite lipsa de interes pentru sufletul plecat din lumea celor vii poate fi măsurată în prezenţa sau absenţa de la sărbătoarea de 1 Noiembrie?
Slujba din cimitir trage în cântar cel mai mult pentru că are în vedere sufletele celor adormiţi. Să fie aceasta secretul criptelor impunătoare din cimitire? Adică dacă sufletele celor morţi sălăşluiesc sub acele pietre reci, prinse între lumea noastră şi cea de dincolo, sau care n-au trecut de vămile impuse atunci construirea “căsuţei de odihnă” cu băncuţe pentru vizitatori le ţin de cald? Mai poate o rugăciune spusă de 1 Noiembrie ajuta sufletul plecat din lumea celor vii? Şi dacă da, cum anume? Şi apoi care este lumea celor vii, dacă sufletul trăieşte? Poate fi el viu în lumea celor morţi?
- Iulia Tuns
- Vizualizări: 1430
- Comentarii: 28
- Categorie: Revista Un articol pe zi
- Tipareste
- Trimite Prietenilor







Noiembrie 2nd, 2009 at 17:23
De ce mai cautati sufletul celui dus la cimitir?!
Ziua de ingropare se si numeste “ultimul drum” al raposatului.
Daca ii mai ramine sufletul acolo mult e pentru ca cei dragi acolo il cauta ,sau ca dorintele lui nu se ridica mai mult decit nivelul senzatiilor fizice.Niciunul care ramine acolo nu e fericit.
Dumnezeu a rinduit bilet direct catre El,dupa moarte,pentru fiecare.Ultimul drum,adica.
Interesul fiecaruia,ar trebui ca “ultimul drum” sa aiba destinatie Dumnezeu,si nu sa faca halte pe te miri unde.
Dupa ce au murit ai mei,am ramas sa-i caut in inima mea.
Pare ciudat,poate,dar,in felul acesta,NU SINT MORTI.
Noiembrie 2nd, 2009 at 17:28
Sint mai vii ca oricind,si…PETREC TOT TIMPUL APROAPE DE EI.
Dupa prima experienta de acest gen,am facut salas in inima mea,si celor vii,care nu murisera inca.
E o…senzatie fenomenala,nu mai vad decit dragoste.
Daca avem divergente de idei,nu uit niciodata de ce am venit pe lume,nu uit de legamintul de iubire pe care l-am facut cind ne-am gasit…
Aduc,acum,o lacrima de bucurie,pentru ca m-ati stirnit,cu articolul acesta,sa spun MARELE MEU SECRET.
Noiembrie 2nd, 2009 at 18:23
numai italienii au ritualul asta (cel putin asa cred).
Noiembrie 2nd, 2009 at 22:04
Felicitari, Lia!
Ma bucur ca cineva din spatiul evanghelic a scris despre Ziua Mortilor.
Un eseu care sta sub semnul interogatiei si care invita la reflexii. Elementul comercial al acestei zile m-a pus si pe mine pe ganduri. Cei implicati insa nu gandesc asa. Pentru majoritatea este doar o cutuma, o datorie sociala.
Noiembrie 3rd, 2009 at 06:49
“Ochii cari nu se vad, se uita.” Legamintul pe care Il facem
la cununia religioasa este valabil pina la mormint. Lumea dincolo de mormint este total diferita de lumea in care traim.
Exista viata dupa moarte. Si egipteni credeau lucrul acesta.
Filozofii grecii, credeau in nemurirea sufletului. Biblia
este singura “Carte”, care contine “Cuvintul” lui Dumnezeu scris, care lamureste “Taina” omului si planul lui Dumnezeu,
cu privire la om. A vizita cimitirul este o cinste data:
parintilor nostri, sotilor nostri, copiilor nostri, rudeniilor
noastre si prietenilor nostri. Suntem civilizati si educatii
sa respectam chiar si pe cei plecati dintre noi. Cimitirul
este un oras al taceri, acolo nimeni nu se cearta, totii au
drepturi egale. Locul unde putem sa ne gindim cit de trecatori
suntem. Pe o piatra funerara scria: “Trecatorule unde esti tu
acum am fost si eu. Unde sunt eu acuma, vei fi si tu.”
In final un gand: “Pregateste-te omule, sa-L intilnesti pe
Dumnezeul tau.” Shalom.
Noiembrie 3rd, 2009 at 14:36
Sa nu imi spui ca voi nu mergeti la cimitir sa vizitati mormantul celui decedat… Adica il lasati in paragina?…
La noi este un obicei din Sfanta Traditie… dar de ce sa “arunc margaritare porcilor”?
“Ghita Mocan”… Sunteti cumva pastor? Parca am auzit numele asta pe undeva!…
Noiembrie 3rd, 2009 at 15:27
In USA, fiecare mormint are cel putin o cruce, sau O piatra
cu inscriptia numelui, data nasterii si a mortii. La unii se
pune un verset din Biblie sau un “motto.” Eventual si poza.
Cimitirele sunt intretinute de propietarul cimitirului.
Noiembrie 3rd, 2009 at 18:40
Jos la noi e simplu de tot. O placa pe care este scris numele, abia o vezi din iarba.
Noiembrie 4th, 2009 at 02:46
ce bine ar fi daca si-ar pastra doar ei[ortodoxii] traditia…si ce pacat evanghelicii o asimileaza asa usor…
Noiembrie 4th, 2009 at 03:15
Mircea. Cimitirul unde sunt inmormintatii sotia si un baiat,
copiii mei au comandat la fiecare o Piatra de marmora pe care sunt gravrate numele si datele. Cind fratii romini vin in cimitir, se aduna in jurul mormintelor si discuta amintiri
placute de acele persoane plecate dintre noi. In Chicago cimitirele sunt ingrijite. Nu degeaba o inmormintare costa
“opt mii de dolari.
Noiembrie 4th, 2009 at 12:13
Ma inteb: Daca evrei stiau unde era mormantul lui Moise, oare cum se relationau la el? A vrut Dumnezeu sa impiedice dezvoltare unul cult al mortilor si al moasteleor in israelul din acea vreme? Diavolul a vrut sa-l initieze? Si daca nu a reusit cu Moise? A reusit cu sfinti nostrii?
Noiembrie 5th, 2009 at 12:18
de aproape
esti…pe`aproape.
Noiembrie 5th, 2009 at 12:22
george
#5
nu conteaza ce vrea Dumnezeu cu omul,conteaza ce scrie omul pe…piatra funerara!?
Noiembrie 5th, 2009 at 12:38
george
“egiptenii” aveau “reguli” care nu-I erau pe plac lui Dumnezeu;daca tu te ghidezi dupa ce spun ei,e vai de “enoriasii” tai.
Cununia religioasa uneste in iubire,Dumnezeu uneste,deci EL HOTARASTE ce e dupa.
Daca oamenii citesc biblia,citesc CUM sa se lepede de sata-na,de fapt,cum e cind e numai dragoste,NU STIU.
Daca cei care au amicitie cu sa-tana…citesc biblia,o rod pe toate partile,nu vor sa stie niciodata ca Iisus vine si RAMINE,o…folosesc doar ca un manual ca sa se arate civilizati si educati,prin propria lor putere,fara sa recunoasca ca de la Dumnezeu e totul.”Refac”un rai iluzoriu,in care toate sint linistite si bune,dar motivatia lor o stie Dumnezeu.
Noiembrie 5th, 2009 at 18:49
5. George W.Galis :
Noiembrie 3rd, 2009 at 6:49 am
Frate Galis, m-ati impresionat pina la lacrimi..!
Noiembrie 5th, 2009 at 22:02
corneliu
ti se pare ca,daca sinteti 2,nu plecati cu miinile goale?
Noiembrie 6th, 2009 at 20:01
Michelin, de ce te lasi mereu inspirata de cel rau? Nu stii ca toate cuvintele rostite in mod nechibzuit se vor intoarce la judecata impotriva noastra? Omul scoate din visteria inimii lui exact ceea ce a adunat. Verifica-ti sursele din care te informezi si vezi de unde provine intelepciunea ta.
Noiembrie 7th, 2009 at 10:15
corneliu
de ce tragi concluzii pripite?
sau autoinduse?
Noiembrie 9th, 2009 at 01:21
Iulia draga,cred ca te-as tunde in monahism.
Noiembrie 9th, 2009 at 01:23
As fi interesat sa stiu cine este Michelinebeaulieu.
Noiembrie 9th, 2009 at 10:10
nu pot sa-ti spun,pentru ca esti pacatooos!
dar cum esti un pacatos veritabil,vei descoperi singur cine sint.
Noiembrie 12th, 2009 at 07:52
michelinebeaulieu
…este un semidoct
cu aere
care trebuie sa isi expuna si el undeva ideile “superioare”..hai, fugi cu cercu! ca e prea fain site-ul asta pt tine
Noiembrie 12th, 2009 at 14:29
de cind asteptam eu asta…
pot sa-mi iau si ce-i al meu,da?!
Noiembrie 12th, 2009 at 14:47
ultimul cintec:
http://www.trilulilu.ro/un_omulet/7822839772d80f
Noiembrie 12th, 2009 at 14:50
sa pot pleca invitata,si cu cerc cu tot,he,he,e un lux!!
Decembrie 20th, 2009 at 00:28
24: Ca ultimul tau cantec este un hibrid-o achizitie devenita voit interesat -o schimonoseala a autenticului!Au reusit sarmanii sa desacralizeze poemul acestei Despartiri!…Mai ramai pana la gasirea…originalului,micheline!
Decembrie 21st, 2009 at 02:49
laurentiu
DAR DESPRE TINE,CA AI STAT DE VORBA CU EL SI NU L-AI RECUNOSCUT,CE ZICI?
Decembrie 21st, 2009 at 02:51
Eu l-am gasit,eu plec.
Tuuu,sezi si-ti fa lectiile.