Ecouri păunesciene

Nu mi-a fost dat să prind Cenaclul Flacăra. M-am înfruptat oarecum din ecourile lui, din mireasma ce-a lăsat-o în urmă. Am citit poezie de Adrian Păunescu pe apucate, să zic aşa. La unele m-am extaziat, la altele doar am căzut melandolic pe gânduri. Pentru că azi (5 Noi.) se împlineşte un an de când s-a stins, vă ofer o reverberaţie poetică ce-mi place mult. Cunoscătorii vor recunoaşte de la primele versuri că e vorba de Viaţa, dublu mixt.

Trăiesc aici, dar mă simt că sunt departe,
Din ce în ce mai singur şi mai trist,
Nici nu mai ştiu cât pot să rezist,
Închis într-un ziar şi într-o carte.

Mă-ncredinţez iluziei deşarte
Că mă salvează regăsirea-n Christ,
Dar, vai, ajung un fel de dublu-mixt,
Cu viaţă-n minus şi cu plus de moarte.

Şi, totuşi, nu m-a ocolit norocul,
Deşi mi-a fost întotdeauna greu,
Şi-am transformat în foc destinul meu
Ca, azi, cenuşa să rezume focul.

Şi de-aş cădea, aşa cum cere jocul,
Ca să devin o piesă de muzeu,
Eu tot îi mulţumesc lui Dumnezeu
C-a-ntârziat şi-aşa, prea mult, sorocul.

(2 vot(uri), medie: 3.5 din 5)

 Loading ...

• 1
  Mircea :
  noiembrie 6th, 2011 at 15:43

  Nu ai pierdut nimic in neapucatura ta .

• 2
  CCC :
  noiembrie 7th, 2011 at 12:36

  De acord cu Mircea. Cenaclul acela era orice altceva decat o manifestare de cultura. Tind sa cred ca tinand cont de pozitia de poet de curte al “cuplului pestilential” respectiva manifestare era gestionata de securitate pentru defularea sentimentelor spre un fals patriotism si promiscuitate.

• 3
  abc :
  noiembrie 7th, 2011 at 14:42

  Pe marginea secundelor spre moarte
  Sarmanule netot, dac-ai fi vrut
  Puteai sa crezi inscrisele din Carte
  Si sa te-nvesnicesti in Absolut.

  Dar ai lasat precum ne spui destinul
  Sa-ti pregateasca greul nenoroc
  Prea-ndestulat iti vei sorbi tainul
  Condimentand cenusa peste ne-ncetatul foc.

  Si ai cazut dar nu cum cere jocul
  De-a rostogolul ai intrat pe tobogan
  Rosu aprins cu flacari ti-a fost focul
  Asa-ti va fi o vesnicie…biet sarman!

• 4
  Oierul :
  noiembrie 7th, 2011 at 16:27

  Varianta după Oierul Păun :

  Închis intr-un ziar ṣi într-o carte
  Te zăresc încă, maestre, atâta de trist ;
  Îmi venea să te detest, dar, uite, rezist,
  Păcat că nu mai trăieṣti, plecat-ai departe…

  Viaṭa ta-n minus, se-adună cu plusul din moarte,
  Ai fost un fel de corcitură, dar veritabil artist,
  Dar ṣi pe aceṣtia-i salvează tot Jertfa lui Christ ;
  De ce ai rămas prizonier la iluzii deṣarte ???

  Cenuṣă, întruna, rezidă unde-a fost focul…
  Că-n foc ṭi-ai clădit tu destinul pe « eu » !
  Ṣi drum ṭi-ai croit chiar unde era greu
  Că nu te-a ocolit – cum se ṣtie – norocul.

  Deṣi mai târziu, ne vine totuṣi sorocul,
  Mulṭumiri fie aduse lui Dumnezeu – tot mereu -
  Prin al Său har vei ajunge-n muzeu : (…)
  Îl iubiṭi, îl urâṭi, acesta-i fuseră jocul…

• 5
  Mircea :
  noiembrie 7th, 2011 at 18:48

  A detestat din toata fiinta mascarada numita cenaclu flacara. Glorificarea” marelui arhitect al Romaniei ” , proslavirea sitemului socialist si comunist imi producea o senzatie de voma. Am avut totusi taria sa intru in sala spottului din Timisoara .Era in anul 84 sau 85. Cineva l-a intrebat daca crede in Dumnezeu .Raspusul a fost evaziv .”Eu nu cred numai in ceea ce vad “.Am parasit sala cu un sentiment de scarba in jurul orei 3 dimineata in urma unui moment poetic deosebit. Poetul nemuritor a urcat pe scena si a zis prostimi .”Acum am sa recit un poem pe care l-am compus in seara aceasta “. A recitat un poem crestin , o cantare pe care am invatat-o de la matusa mea Ana. O aveam scrisa intr-un carnetel al amintirilor din copilarie si armata. Cantarea se numeste INVATA .
  Si totusi am cumparat poezia lui .

• 6
  Carmen :
  noiembrie 7th, 2011 at 21:51

  Iar v-ati luat de prietenul meu!

• 7
  mircea :
  noiembrie 8th, 2011 at 00:17

  Ma gandeam eu ca prieteni tai trebuie sa fie morti .

• 8
  SIVAN :
  noiembrie 8th, 2011 at 00:34

  @ Mircea,pe cuvant ca nu am inteles nimic.Mai citeste inca odata comentul si vezi daca tu ai inteles ceva.Shalom!!

• 9
  abc :
  noiembrie 8th, 2011 at 01:29

  Mircea, asta era poezia pe care ti-a vandut-o Paunescu?

  Invata…

  Invata de la ape sa ai statornic drum,
  Invata de la flacari ca toate-s numai fum,
  Invata de la umbra sa taci si sa veghezi,
  Invata de la stanca cum neclintit sa sezi,
  Invata de la soare cum trebuie s-apui,
  Invata de la piatra cat trebuie sa spui,
  Invata de la vantul ce-adie pe poteci
  Cum trebuie prin viata de neclintit sa treci.
  Invata de la vierme ca nimeni nu-i uitat,
  Invata de la nufar sa fii mereu curat,
  Invata de la flacari ce-avem de ars in noi,
  Invata de la ape sa nu dai inapoi,
  Invata de la umbra sa fii smerit ca ea,
  Invata de la stanca sa-nfrunti furtuna grea,
  Invata de la soare ca vremea sa-ti cunosti
  Invata de la stele ca-n cer sunt multe osti.
  Invata de la greier, cand singur esti, sa canti,
  Invata de la luna sa nu te inspaimanti,
  Invata de la floare sa fii curat ca ea,
  Invata de la oaie sa ai blandetea sa,
  Priveste sus la vulturi cand umeri-ti sunt grei
  Si du-te la furnica sa vezi povara ei,
  Invata de la pasari sa fii mai mult in zbor,
  Invata de la toate, ca totu-i trecator.
  Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci
  Sa-nveti din tot ce piere, cum sa traiesti in veci.

  (din lirica norvegiana)

• 10
  Carmen :
  noiembrie 8th, 2011 at 09:21

  mircea

  !!!!!!!!

• 11
  CCC :
  noiembrie 8th, 2011 at 10:12

  Problema lui Paunescu trebuie citita in aceeasi cheie cu cele ale lui Calinescu, Rebreanu ori Sadoveanu, aceea a faptului ca talentul literar nu s-a imbinat cu viata pe care ne-am astepta noi sa o fi avut. Toti cei mai sus mentionati au colaborat bucuros cu prostitutia securisto-comunista. Oricat de bine ar fi scris in general si-au folosit supus si generos condeiul pentru a sluji un stapan ticalos.

• 12
  Mircea :
  noiembrie 8th, 2011 at 15:29

  @ abc

  Da !

• 13
  Oierul :
  noiembrie 8th, 2011 at 18:39

  @ccc
  Da ; dar nu neaparat toti patru !

• 14
  CCC :
  noiembrie 9th, 2011 at 00:15

  Oierule, poti incerca sa fii mai explicit? Pe scurt, Paunescu la fel precum Vadim a fost poet de curte al maretului conducator, Calinescu a colaborat frenetic cu comunistii dupa 44, Rebreanu la fel din dorinta de a avea o sinecura grasa iar de Sadoveanu numai de bine, Mitrea Cocor si premiul Lenin sa fie primite. Ai alte date?

• 15
  Oierulpt Mircea :
  noiembrie 9th, 2011 at 08:42

  Mda, toti oamenii mari umbla si la privata; dar nu asta i-a facut mari !
  Cel putin pentru Calinescu si Rebreanu imi pâstrez respectul, iar prin Sadoveanu ii imbratisez pe toti moldovenii, dragii de ei, ca tare-mi place vorba buna, multa, molcoma, dospita…
  Numai “pelticismul de lemn comunist” nu mi-a placut; asta recunosc cinstit, cu voce tare.
  Apropos, tu chiar nu esti roman ?!

• 16
  Oierulpt Mircea :
  noiembrie 9th, 2011 at 08:48

  Erata: Comentul anterior era “Oierul pentru ccc”

• 17
  Oierul :
  noiembrie 9th, 2011 at 08:57

  Ma gandeam ca macar noi campionii carcotasi stim ca paiotii se ruminesc si se rotunjesc din saltimbachia cuvintelor nu din zeama ce scot… Da-mi tu o presupusa adresa a carcotasului de iasi, ca la “ravasitul oilor” ma duc, poate te… tund !

• 18
  CCC :
  noiembrie 9th, 2011 at 09:49

  Oierule, ar trebui sa fii deja cu turma pe balta Ialomitei la iernat, ravasitul a trecut de mult iar pentru tuns eu zic sa ai mila pana la Sfantul Constantin.

• 19
  gabriela :
  noiembrie 9th, 2011 at 11:47

  Ma tot gandeam de ceva timp ca oierul seamana a moldovean. Acum inteleg multe din excesele lui.

  Oierul are intotdeauna vorbele la el pentru cei care ii sunt pe plac. Nu inteleg totusi de ce nu ii poate accepta pe oameni cu greselile lor cu tot. Dar in fine, nu incerc sa ii inteleg prea bine pe moldoveni ca s-ar putea sa imi para rau ca am incercat.

• 20
  gabriela :
  noiembrie 9th, 2011 at 12:11

  “Paiotii se ruminesc?” Doamne, ai mila de noi!

  Moldoveneasca stalceste limba noastra “dulce si frumoasa” si o urateste cu accentul rusesc. Voua va place graiul asta de mult apus, dar unora dintre ceilalti ni se pare grotesc.

  Credeam ca glumele alea cu filmele “Mantuiti di talancuta”( in traducere libera “Salvati de clopotel”), “Galsiava pi cer” (“Razboiul stelelor”) sau cu “Palitura di osanda” in loc de “lovitura de pedeapsa”erau exagerari, dar tu m-ai convins de contrariu. Voi nu numai ca le folositi, dar va mai si laudati cu “graiul “vostru.

  Tu nu te dezici de neamul tau: esti baiat simpatic cand vrei, doar ca nu accepti ca nu poti mai mult. Moldovenii, dragii de ei, sunt molcomi si prostuti. Acum ca am inteles care e problema ta, Zaharie, voi fi mult mai intelegatoare. Zi, maica, ce iti trece prin cap, ca lumea oricum nu te ia in seama.
  :))

• 21
  abc :
  noiembrie 9th, 2011 at 12:53

  Nu-i moldovean, oierul ci ardelean, din pacate… dar de “galsiava” tot i se aprinde cerebelul cateodata!

• 22
  zakeu :
  noiembrie 12th, 2011 at 07:32

  Pace la Canberra, Vremuri bune la Andaluzi, Deṣteptare la Văscăuṭi…
  Ṣi uite-aṣa ai reusit, grabiela, să-mi superi – da rău de tot – pretinii mei moldo-bucovini. Da ce te-a apucat ? Tu nu esti de la oi, ci mult mai rău ! Te-a zgândărit oierul mieu cu iz de grai moldovinesc pe la urechiuṣile tale veveriṭeṣti ?! Ooo, bată-l binele, dragul de el, că aista de dragul oilor, tunde ṣi caprele…
  Io te inteleg ca nu-l iubesti pana in opinci, dar, ia spune cu moldovenii noṣtri, ce ai bre ? Da’ cu graiul lor ?? Da’ cu galshava lor ??? Nu vezi ca nici la asta nu te priṣepi ?! Dar nici nu te laṣi…
  A zis « oierul » să-ṭi spun că e atât de supărat ca nici câinii nu ṣi-i mai lasă să te latre… aṣa că de acuma cine te mai fericeṣte ?! Înṭeleg că nu înṭelegi care-i motivul, aṣe că ṭi-l spun : De la moldoveni – dragii de ei – am prins ṣi noi drag de pupeze ; ṣi acuma tu vii ṣi arunci în ei cu ‘materie prima’ ! Da-i frumos ? Da-i pocăieṣte ?? Da’ aṣe fată ṣcolată esti tu ???
  Hai să-ti zic : Zi-i la abc că a zis ccc că oieru-i (mo)mârlan ; si a mai zis ca el ii mocan, dar tu ṣtii că-i moldovean… Si hai să mai facem o horă de pomină : a carcotaṣilor nărăvaṣi, că deṣi nu te priṣepi, tot nu te laṣi !!!

• 23
  Al Capône :
  decembrie 24th, 2011 at 16:36

  Adrian Păunescu Cântec femeiesc

  Aşa e mama şi a fost bunica
  Aşa suntem femei lângă femei
  Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
  Doar nişte “ele” ce slujesc pe “ei”.

  Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
  Ei încurcând ce ele limpezesc
  Ei numai tălpi şi ele numai palme
  Acesta e destinul femeiesc.

  Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
  Nimic măreţ, nimic impunător.
  Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
  Pun lucrurile iar la locul lor.

  Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
  Şi pentru care plată nici nu cer
  De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
  Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

  Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
  Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
  Şi de aceea nimeni nu le crede
  Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

  Aşa e mama şi a fost bunica
  Şi ca ele mâine eu voi fi.
  Ce facem noi, femeile? Nimica,
  Decât curat şi uneori copii.

  Suntem veriga firului de aţă
  În fiecare lanţ făcut din doi
  Ce greu cu noi femeile în viaţă
  Dar e şi imposibil fără noi…

  LA MULTI ANI !

Tu ce părere ai?