Vrem un dumnezeu pe post de servitor!!!…

Luam parte săptămâna trecută la slujba de binecuvântare a unui suflet nou intrat în viaţa unei familii de credincioşi, dar şi în viaţa bisericii locale. Moment cu adevărat sublim, însă ceva mi-a atras atenţia. Să fie oare muzica prea lentă şi aproape imperceptibilă? NU! Atunci slujba preotului? Nici măcar n-a ajuns la amvon. Atunci, ce să fie oare? M-am dezmeticit, e vorba de o incantaţie aproape malefică cu privire la bunăstare, viaţă fără griji şi altele de genul acesta, rostită pentru noul suflet adus ca ofrandă şi înălţată unui dumnezeu de pluş.

Este oare dumnezeul pe care-l venerăm în biserică adevăratul Dumnezeu? Şi dacă da, este El atât de uituc încât să nu ştie de ce avem trebuinţă? Dacă ştie, de ce bolborosim vorbe fără rost? E atât de vitală bunăstarea noastră pentru Dumnezeu? Atunci, cum de şi-a trimis unicul Fiu într-o familie săracă? Nu contează cu ce ne îmbrăcăm sau ce mâncăm spune litera Scripturii? Aici chiar este o reală problemă, dar cum ai vrea Doamne să vină surorile la biserică fără sulimenelile de rigoare conform stasurilor vremii şi fără ţoalele de marcă? Se poate fără?, atunci n-are rost să mai poarte denumirea de biserică. Că doar pentru mulţi “creştini” mersul la biserică a devenit o perindare a garderobei înniote cu fiecare sezon.

Rugăciunea este singura care face diferenţa dintre autenticitate şi kitsch. E singura ce demască prefecătoria în biserică. Dar cum s-o mai vedem câtă vreme toată biserica e un templu al celor vopsiţi în oi? Trecem drept credincioşi chiar dacă rugăciunile noastre se ridică doar la nivelul tavanului, iar dumnezeul nostru este doar unul menit să ne îndeplinească cererile. Şi apoi, de ce am vrea să fim mai mult decât suntem dacă aici toţi ne văd autentici?

(1 vot(uri), medie: 5 din 5)

 Loading ...

• 1
  michelinebeaulieu :
  Noiembrie 17th, 2009 at 15:17

  si tu ii judeci pe cei care vin in biserica.
  i-ai obliga sa vina imbracati dupa cum vrei tu.

  este ABSOLUT treaba lui Dumnezeu sa trieze.
  probabil,sigur,dupa inima,si nu dupa aparente.

  in biserica noastra,o familie cu “toale de marca”,ne-a incalzit(ne-a pus centrala termica),dupa ce noi ne straduiam de demult sa stringem bani pentru asta.
  in biserica asta,toti au ce minca,cine are vreo nevoie,poate sa si-o spuna,pentru ca vin astia “cu marca” sa le-o implineasca.haine,spital,locuri de munca,idei…
  descrierea drumului spre alte sanse…

  singurul lucru adevarat pe care l-ai spus,e aia cu Dumnezeul…servitor.
  In momentul cu pricina,Il puneai sa confirme ceea ce constituie doar parerea ta personala,generata…tu stii de ce anume.

• 2
  michelinebeaulieu :
  Noiembrie 17th, 2009 at 15:18

  Chiar,de ce anume?
  De multe dezamagiri,probabil?!

• 3
  Liviu Vultur :
  Noiembrie 17th, 2009 at 20:23

  Draga Michelin…, eu cred ca nu ai fost foarte atent la pledoaria Iuliei. Din cate am vazut eu, ea nu facea alceva decat sa deplanga abaterea pe care biserica o sufera de la destinatia intiala - loc al imchinarii.

  Daca asta s-a pierdut, te asigur ca-ti pierzi vremea, chiar langa o centrala calda. Nu stiu la ce “drumului spre alte sanse… “ te referi, in biserica nu cunosc decat UNUL.

  Nu impotriva toalelor, vorbeste Iulia, ci impotriva obsesilor ce au inlocuit inchinarea.

  Vad si eu prin biserici, tot felul de fistichii, cu pretentia de spirituali, chezasi pana in maduva oaselor acestui veac, cu toale intr-adevar. Si vorbesc. Limba de jos. Si oameni incep sa-i asculte. Asta-i tragedia.
  Liviu Vultur.

• 4
  michelinebeaulieu :
  Noiembrie 19th, 2009 at 20:42

  liviu vultur
  da,e pierdere de vreme linga inima calda a lui Dumnezeu sa mai pretinzi ca El cere inchinare…
  doar din interese…vulturesti(???!!!)ar mai face cineva asa ceva.

• 5
  zene :
  Decembrie 6th, 2009 at 04:56

  Mi-a placut enorm frazele cu care ti-ai pregatit finalul articolului. “Rugăciunea este singura care face diferenţa dintre autenticitate şi kitsch. E singura ce demască prefecătoria în biserică.” Desi adept al zicalei “words are cheap”, fie ele si intr-o rugaciune, subscriu convins de adevarul celor scrise de Iulia Tuns. Rugaciunea este arma cea mai puternica a crestinului, iar lipsa ei in dotarea unora poate fi un insemn foarte eficient in a depista falsul de autentic.

  cu respect michelinebeaulieu, cred ca argumentarile tale pripite si acide au atins pragul ofensei, astfel ca, rugaminea mea este de a-ti controla si masura cuvintele, in mod special atunci cind le folosesti in acelasi context cu numele lui ‘Dumnezeu’. Citeste Bine ca sa poti Comenta Bine. Oricum, ca regula generala in asemenea cazuri recomand citirea atenta a Proverbelor 17:28 ca un usor sedativ verbal.

  Fiti sfinti si fiti sfintiti!

• 6
  ungreiere :
  Decembrie 7th, 2009 at 11:23

  Rugaciunile din ziua de azi se aseamana cu predicile din ziua de azi.
  Crestinismul , pentru unii nu mai este CREDINTA , ci a ajuns “un mod de viata” , dar , de suprafata.

• 7
  laurentiu :
  Decembrie 14th, 2009 at 23:21

  Si greerii uneori canta la suprafata!?…

• 8
  ungreiere :
  Decembrie 14th, 2009 at 23:36

  Uneori mai cad in greseala si greierii dar , se scutura tare din aripioare si atunci iese cantecul mai frumos…!

• 9
  laurentiu :
  Decembrie 20th, 2009 at 00:38

  8: Desigur discutabile,criticabile si de nedorit sunt si !…

• 10
  laurentiu :
  Decembrie 20th, 2009 at 00:39

  …consumarea constienta a incrucisarilor genetice!

• 11
  michelinebeaulieu :
  Decembrie 21st, 2009 at 03:10

  zen e?

  se vede ca tu nu dai bani pe vorbe,chiar daca ai impresia ca sint ieftine.
  ai curaj sa te prezinti in fata lui Dumnezeu cu ce mi-ai scris despre EL?
  asa arata Dumnezeu cu cei cu care e in pace?

  Cu acelasi respect pe care mi l-ai aratat si tu mie,iti recomand citirea atenta a proverbe 19.9,ca un usor sedativ logic.

  Fiti sfinti si fiti sfintiti,de Dumnezeu,si nu de unii pe altii.

• 12
  michelinebeaulieu :
  Decembrie 21st, 2009 at 03:11

  laurentiu 10
  veeezi,de aceea trebuie sa plec.

• 13
  michelinebeaulieu :
  Decembrie 21st, 2009 at 03:17

  zene
  rugaciunea inimii e singura care stie ce e aceea autenticitate si ce e aceea prefacatorie.
  rugaciunea inimii nu e trimbitata in public.

  rugaciunea inimii e dragoste si duiosie,si numai Dumnezeu si omul respectiv o stie.

  deci,nu mai aveti…unitate de masura.ramineti someri.

• 14
  michelinebeaulieu :
  Decembrie 21st, 2009 at 03:17

  moment de grea cumpana.

• 15
  borzinelu :
  Decembrie 31st, 2009 at 00:35

  De fiecare dată când noi ne gândim despre noi înşine, noi ne vedem dintr-o parte, dar când ne gândim la Dumnezeu, pe noi nu ne vedem, pe lângă El. De ce? Pentrucă în viaţa de azi,noi trăim ca să placem celor din jur, care ne privesc pe noi dintr-o parte aşa cum noi ne vedem pe noi înşine, dar nu trăim ca să placem lui Dumnezeu. Am citit o critică în adresa celor care arată adevărul din bisericile de astăzi.
  Ca creştini noi spunem că nu ne place păcatul, pe când înlăuntrul nostru … el ne place. Noi spunem că, nu ne place să trăim ca lumea, pe când… trăim ca lumea. Fiind creştini noi spunem că nu e bine cutare şi cutare lucru… pe când noi gândim, facem, vorbim ceea ce spunem că nu e bine! Şi noi toţi mergem în iad?! Da!!
  De aici poţi să înţelegi ce înseamnă harul!!

• 16
  gunoierul :
  Ianuarie 5th, 2010 at 22:17

  in har regasim puterea de a face pace intre cald-rece,bine-rau;
  pe mine asta ma fascineaza

• 17
  MIRCEA@ 15 :
  Ianuarie 5th, 2010 at 22:39

  Sa nu generalizezi . Sunt multi crestini care sunt morti fata de pacat . Sa nu crezi ca toti sunt ca si tine. Am spus asta deoarece am observat ca cei care ne baga pe toti in aceeasi oala mai devreme sau mai tarziu se dovedesc a fi crestini de forma.

Tu ce părere ai?